Limba Noastra

-Alexei Mateevici -

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec, 
Doina dorurilor noastre, 
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii, 
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde, 
Zbuciumul din codrii veşnici, 
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic, 
Că vi-i limba prea săracă, 
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri, 
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta, 
Limba vechilor cazanii, 
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul, 
Ruginit de multă vreme, 
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată, 
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Mamă ţară

Maică, mulți te-au dușmănit 
ca ești neam blagoslovit,
Unde sapă sapa locul

Sare din pământ norocul.

Ai pământ şi ape multe

Vântul stă să ţi le-asculte.

Şi izvoare

Călătoare...

Crapii-n ele cât berbecii,

În pomi piersici cât dovlecii,

Pepenii de zahăr roşu,

În grâu spicul cât cocoşu.

Pui un bob din el răsare

Mia de mărgăritare:

Dulce binecuvântare

Fiecare fir de vânt

Îl adie un descânt,

Fiecare stea de sus

Îl mângâie cum l-ai pus.

Noaptea-l coace şi ea, luna

Caldă lui întotdeauna

Şi pe câmp cu ceru-n faţă

Câmpul pletele-şi răsfaţă.

În adâncul lui tresare

Altă vatră de izvoare

(Ţi-a făcut destinul semnul)

Untul negru, undelemnul.

Tudor Arghezi

Colecția Poezii pentru copii

Rugăciune

Colecţia: texte si poezii religioase...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Jianu Liviu-Florian [Florian din Transilvania ]

Vântură-ne, Doamne, pleava aurită,
Şi păstrează numai inima rănită,
Vântură-ne, Doamne, toată îngâmfarea,
Şi păstrează numai jertfa şi răbdarea –


Vântură-ne, Doamne, templele de sine,
Şi păstrează numai dania către Tine,
Vântură-ne, Doamne, sporul şi talanţii,
Şi păstrează numai ce-mpărţim la alţii -


Vântură-ne, Doamne, pleava aurită,
Şi împarte-Ţi numai sângele cu pită,
Vânturaţi pe lume, fără de folos,
Să trăim în Tine, Domnule Hristos…



30 septembrie 2009

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13908437/Rug%C4%83ciune

Imnul Moldovei

 
Ilie Micolov

În Moldova locul-i sfânt, leagăn de credinţă
Din străbuni am ctitorit pentru biruinţă.
La Suceava, între munţi Dumnezeu e-n toate
Zimbrul ţine la un loc oameni şi cetate.

Multe neamuri am ţinut ţara ca o florare
Şi pământul ce-l avem, fără supărare,
Locul pe care trăim Bucovina-i spune
Domnul Ştefan l-a sfinţit, loc de rugaciune !


Noi, la Putna ne-nchinăm si la Suceviţa,
Voroneţu-i poartă-n cer, vatră Moldoviţa,
Oamenii care-i avem toţi îs pentru ţară,
Nu ne face nimenea neamul de ocară !

N-am cerut la nimenea, că avem de toate,
Să ne deie Dumnezeu, numai sănătate !
Fete si feciori cuminţi sa ne poarte neamul
Cu iubire de părinţi, ca bucovineanul !

Şi ne-om ţine drepţi şi tari, să cinstim Lumina,
În faţa lui Dumnezeu, una-i Bucovina !
Şi ne-om ţine fruntea sus cum ni-e scrisă slova,
În faţa lui Dumnezeu, una e Moldova !



http://www.iliemicolov.ro/#

Balada celui bolnav de vis

de Mircea Cruceanu

Sunt bolnav de imagini, o! mamă,
şi-s numai lumină şi-s tot numai rană!

Sunt bolnav de miresme sălbatice, crude
de ferigi, de jnepeni, de stâncile nude.
Sunt bolnav de izvoare, de poieni şi de ciute,
de doinele plânse pe vers şi lăute.

Mă-năbuş de vise, de brazi şi zăpadă,
vreau spaţiu şi chiot, vreau cer şi baladă!
Când alţii, ca lemnul, dorm somnul lor vid
prin codru-amintirii eu calea-mi deschid.

Cu Dragoş şi Molda cobor prin păduri,
descalec cu Ţara, gonind aprigi bouri.
Cu Ştefan la luptă, pornesc împreună,
răpun vârcolacii valhovnici sub lună.

Ţin sfat cu haiducii-n pădurea vălceană,
domniţe şi zâne mi-adorm lângă geană.
Mi-e inima arsă de cald curcubeu
şi rouă din doine imi cere mereu.

Cu-aprinse dorinţe şi dragoste-amară
aştept soarele-nalt să coboare pe Ţară.
Şi-mi scapără visul - izbit amânar-
de sufletul greu de steme şi jar.

Pe fruntea mea arsă aşterne zapadă,
din piept scoate-mi inima şi pune baladă.
Sunt bolnav de atâtea imagini, o! mamă,
şi-s numai lumină, şi-s tot numai rană!

Daca toate acestea fi-vor invatate

 Nicolae Labis

Fiii voștri singuri hotarasc în viață
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voștri singuri, mai târziu învață
Taina ei fierbinte, nobila și grea.

Fiii voștri singuri, mai târziu, firește,
Își aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă, sincera-și rostește
În privința asta cel mai greu cuvânt.

Fiii voștri, însă, trebuie sa-nvețe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele povețe -
Dorul de lumina, scârba de noroi.

Cât sunt fragezi încă, mame, învățați-i
Sa iubească floarea pura din livezi.
Sa iubească-ntinsă mare și Carpații,
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zapezi.

Sufletul sa-l aibă neîntinat ca floarea,
Ochii lor sa fie limpezi și curați,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalțe gânduri cât acești Carpați.

Oamenii, din suflet, veșnic să iubească,
Frați sa-i socotească, simpli și-ntelepți;
Învățați-i, mame, crâncen sa urască
Pe acei ce-s dușmani oamenilor drepți.

Sa iubească versul, sa iubească struna
Ce-i curat în lume, ce e nou și viu;
Cât sunt mici sa-nvețe a urî minciuna.
Astea nu se-nvață când e prea târziu.

Sa iubească țara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învățați-i, mame, dragostea de țara
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.

Ea sa le sclipească-n licărul pupilei,
Sa le crească-n suflet blândă ca un spic.
Sa se teama poate de rușinea zilei
Când ar ști ca tarii nu i-au dat nimic.

Dacă toate astea fi-vor învățate,
Restul o sa vina de la sine-apoi
Și-au sa se-mplinească visurile toate
Ce le-ați pus într-inșii, mame scumpe, voi.

blog in constructie

blogul este in constructie cei care vor sa ma sprijine ma pot contacta pe hgrancea@gmail.com