joi, 22 septembrie 2011

Rugăciune


Colecţia: texte si poezii religioase...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Jianu Liviu-Florian [Florian din Transilvania ]

Vântură-ne, Doamne, pleava aurită,
Şi păstrează numai inima rănită,
Vântură-ne, Doamne, toată îngâmfarea,
Şi păstrează numai jertfa şi răbdarea –


Vântură-ne, Doamne, templele de sine,
Şi păstrează numai dania către Tine,
Vântură-ne, Doamne, sporul şi talanţii,
Şi păstrează numai ce-mpărţim la alţii -


Vântură-ne, Doamne, pleava aurită,
Şi împarte-Ţi numai sângele cu pită,
Vânturaţi pe lume, fără de folos,
Să trăim în Tine, Domnule Hristos…



30 septembrie 2009

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13908437/Rug%C4%83ciune

marți, 20 septembrie 2011

Imnul Moldovei

 
Ilie Micolov



În Moldova locul-i sfânt, leagăn de credinţă
Din străbuni am ctitorit pentru biruinţă.
La Suceava, între munţi Dumnezeu e-n toate
Zimbrul ţine la un loc oameni şi cetate.

Multe neamuri am ţinut ţara ca o florare
Şi pământul ce-l avem, fără supărare,
Locul pe care trăim Bucovina-i spune
Domnul Ştefan l-a sfinţit, loc de rugaciune !


Noi, la Putna ne-nchinăm si la Suceviţa,
Voroneţu-i poartă-n cer, vatră Moldoviţa,
Oamenii care-i avem toţi îs pentru ţară,
Nu ne face nimenea neamul de ocară !



N-am cerut la nimenea, că avem de toate,
Să ne deie Dumnezeu, numai sănătate !
Fete si feciori cuminţi sa ne poarte neamul
Cu iubire de părinţi, ca bucovineanul !

Şi ne-om ţine drepţi şi tari, să cinstim Lumina,
În faţa lui Dumnezeu, una-i Bucovina !
Şi ne-om ţine fruntea sus cum ni-e scrisă slova,
În faţa lui Dumnezeu, una e Moldova !



http://www.iliemicolov.ro/#

Balada celui bolnav de vis

de Mircea Cruceanu

Sunt bolnav de imagini, o! mamă,
şi-s numai lumină şi-s tot numai rană!

Sunt bolnav de miresme sălbatice, crude
de ferigi, de jnepeni, de stâncile nude.
Sunt bolnav de izvoare, de poieni şi de ciute,
de doinele plânse pe vers şi lăute.

Mă-năbuş de vise, de brazi şi zăpadă,
vreau spaţiu şi chiot, vreau cer şi baladă!
Când alţii, ca lemnul, dorm somnul lor vid
prin codru-amintirii eu calea-mi deschid.

Cu Dragoş şi Molda cobor prin păduri,
descalec cu Ţara, gonind aprigi bouri.
Cu Ştefan la luptă, pornesc împreună,
răpun vârcolacii valhovnici sub lună.

Ţin sfat cu haiducii-n pădurea vălceană,
domniţe şi zâne mi-adorm lângă geană.
Mi-e inima arsă de cald curcubeu
şi rouă din doine imi cere mereu.

Cu-aprinse dorinţe şi dragoste-amară
aştept soarele-nalt să coboare pe Ţară.
Şi-mi scapără visul - izbit amânar-
de sufletul greu de steme şi jar.

Pe fruntea mea arsă aşterne zapadă,
din piept scoate-mi inima şi pune baladă.
Sunt bolnav de atâtea imagini, o! mamă,
şi-s numai lumină, şi-s tot numai rană!

luni, 19 septembrie 2011

Daca toate acestea fi-vor invatate

 Nicolae Labis

Fiii voștri singuri hotarasc în viață
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voștri singuri, mai târziu învață
Taina ei fierbinte, nobila și grea.

Fiii voștri singuri, mai târziu, firește,
Își aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă, sincera-și rostește
În privința asta cel mai greu cuvânt.

Fiii voștri, însă, trebuie sa-nvețe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele povețe -
Dorul de lumina, scârba de noroi.

Cât sunt fragezi încă, mame, învățați-i
Sa iubească floarea pura din livezi.
Sa iubească-ntinsă mare și Carpații,
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zapezi.

Sufletul sa-l aibă neîntinat ca floarea,
Ochii lor sa fie limpezi și curați,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalțe gânduri cât acești Carpați.

Oamenii, din suflet, veșnic să iubească,
Frați sa-i socotească, simpli și-ntelepți;
Învățați-i, mame, crâncen sa urască
Pe acei ce-s dușmani oamenilor drepți.

Sa iubească versul, sa iubească struna
Ce-i curat în lume, ce e nou și viu;
Cât sunt mici sa-nvețe a urî minciuna.
Astea nu se-nvață când e prea târziu.

Sa iubească țara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învățați-i, mame, dragostea de țara
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.

Ea sa le sclipească-n licărul pupilei,
Sa le crească-n suflet blândă ca un spic.
Sa se teama poate de rușinea zilei
Când ar ști ca tarii nu i-au dat nimic.

Dacă toate astea fi-vor învățate,
Restul o sa vina de la sine-apoi
Și-au sa se-mplinească visurile toate
Ce le-ați pus într-inșii, mame scumpe, voi.