De la albine

Învață de la toate, 
că toate-au rostul lor...

Să învățam de la albine 
și ce e rău si ce e bine,
când zi de zi, câte puțin
strângem și miere și venin.

Avem un fagure în față,
la noi el se numește viață
si pentru orice zi micuță,
avem în fagure-o căsuță

Albina lasă-n urma sa 
doar mierea strânsă peste zi,
veninul il păstrează în ea 
doar pentru clipa ce-ar veni,
cand trebuie cu prețul vieții 
să-și apere familia sa.

La noi nu e mereu așa,
mai punem și venin în faguri 
și-n zile lungi, ce par banale
lăsam ades căsuțe goale

Să nu uităm că vine ziua 
când foia vieții se întoarce...
când fagurele se va stoarce,
venin sau miere o să iasă ?
sau fagure uscat de ceară
bun de topit și făcut iară ...