Limba Noastra

-Alexei Mateevici -

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec, 
Doina dorurilor noastre, 
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii, 
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde, 
Zbuciumul din codrii veşnici, 
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic, 
Că vi-i limba prea săracă, 
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri, 
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta, 
Limba vechilor cazanii, 
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul, 
Ruginit de multă vreme, 
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată, 
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Mamă ţară

Maică, mulți te-au dușmănit 
ca ești neam blagoslovit,
Unde sapă sapa locul

Sare din pământ norocul.

Ai pământ şi ape multe

Vântul stă să ţi le-asculte.

Şi izvoare

Călătoare...

Crapii-n ele cât berbecii,

În pomi piersici cât dovlecii,

Pepenii de zahăr roşu,

În grâu spicul cât cocoşu.

Pui un bob din el răsare

Mia de mărgăritare:

Dulce binecuvântare

Fiecare fir de vânt

Îl adie un descânt,

Fiecare stea de sus

Îl mângâie cum l-ai pus.

Noaptea-l coace şi ea, luna

Caldă lui întotdeauna

Şi pe câmp cu ceru-n faţă

Câmpul pletele-şi răsfaţă.

În adâncul lui tresare

Altă vatră de izvoare

(Ţi-a făcut destinul semnul)

Untul negru, undelemnul.

Tudor Arghezi

Colecția Poezii pentru copii