Trezește-te, Românie, nu e vreme pentru moarte
Unii zic de țara noastră c-ar fi stână fără câini
Că am fi doar biete umbre nu sămânță de stăpâni
Că ne-am țigănit cu toții ,ni s-a dus în lume buhul
Că am fi doar cerșetori și săraci de tot cu duhul
Că la porți în calea noastră mai marii dispreț au pus
Că am fi chiar oaia neagră imigrantă în Apus
Și nu ne mai crede nimeni c-am fi harnici c-am fi buni
Ne-au ștanțat :suntem o șleahtă de bandiți și de nebuni
Că le-am vânzolit himera de a fi în toate regi
Pentru Occident noi suntem doar eczeme ,gâlme , negi
Suntem sclavi doar buni de muncă și de umilințe crunte
Ce cărăm în cârcă zilnic viața noastră cât un munte
Și ne pun pe coji de nucă și ne dau teme acasă
Toată batjocura lumii grumazul în jug ne-apasă
Și nu le este rușine ,nu le pasă de copii
Pentru fiarele acestea suntem doar cadavre vii
Că așa le raportează cohorta de trădători
Ce blestem pe-această țară să n-aibă conducători
Să o apere de pegra ce ne crește pe obraz
De unde atâta scursură și-așa lipsă de curaj ?
Cine soarta s-o întoarcă azi din nou în vechiul curs ?
Unde mai sunt dacii liberi îmbrăcați în piei de urs ?
Unde este Burebista, Decebal cel necuprins
Care nici măcar în moarte nu s-a dat altora prins ?
Unde sunt eroii mitici :Mircea ,Vlad ,Ștefan ,Mihai ?
Cine să-și mai pună viața zălog ăstei guri de rai ?
Cine să conducă țara prin deșertul de amar?
Să ridicăm Sfânta Cruce-n calea neamului barbar
Să se-arunce cu aghiazmă-n iubitorii de arginți
Să ne apere de demoni-azi în îngeri travestiți
E-o Siberie în cuget, e o jale în simțiri
Toată țara e o rană de dureri și neîmpliniri
Și nu s-o-ntâmpla minunea de-a ieși din veac pe brânci
Dacă nu găsim puterea de-a fi iar acele stânci
Care-au stat zid în furtună înfruntând poftele morții
Două mii de ani de lupte în slujba Creștinătății
Așadar nu suntem singuri îngropați în dor și jale
Suntem copiii dreptății în Grădina Maicii Sale
Nu ești singur și desigur singur nu mai sunt nici eu
România are-o mamă ,mama are-un Dumnezeu
Haideți să fim demni de soarta ce ne-a fost înscrisă-n sânge
Auziți cum pe afară vlaga noastră scursă plânge
Suflete de daci zvârlite în neagra străinătate
Întorceți-vă acasă să ne facem noi dreptate
Să ne recroim destinul înghițit de vântul stepei
Să n-aibă copiii noștri soarta cruntă a otrepei
Încă nu-i târziu se poate să ieșim din ăst noroi
N-o să ne ajute nimeni dacă nu ne ajutăm noi
Haideți , frații mei ,acasă întoarceți-vă curând
Patria vă este mamă ,mama vă este în gând
Capul sus ! Inima-n piept să vă are ca un plug
Să rupem lanțul ce leagă viața noastră de un jug
Să ne scuturăm de frica ce ne-au tot băgat-o-n oase
Să renască-n România iarăși zilele frumoase
Că aici nu suntem robii ,noi de fapt suntem stăpânii
Să cunoască omenirea cine-au fost și sunt românii
Fiii cerului și-ai Crucii de Dunăre legănați
Cerbii ce străbat văzduhul îngropat între Carpați
Pescărușii ce se-afundă în străfundurile mării
Curcubee ce se-agață de perdelele visării
Suntem doina legănată de bătrâni cuminți în plete
Suntem dorul care aleargă prin ochi albaștri de fete
Suntem ce-a ivit pe lume Creatorul mai frumos
Noi suntem blândețea lumii de pe chipul lui Hristos
Unii zic de țara noastră c-ar fi stână fără câini
Că am fi doar biete umbre într-o casă de nebuni
Se înșeală și-or să vadă negreșit pe pielea lor
Câtă măreție ascunde ,ce sublim e-acest popor
Care astăzi se trezește dintr-un somn nepământesc
Până și îngerii nopții Românie te iubesc
Și-ar dori să-ți vină acasă toții copiii de departe
Trezește-te, Românie, nu e vreme pentru moarte
26 noiembrie 2014
